Nicolae Ceauşescu, lângă Kim Jong-Il şi Idi Amin. Prostie sau rea-voinţă?

Alexandru Dumitriu

Zilele trecute, site-ul economic al ştirilor PRO-TV (incont.ro) a publicat un material reprodus în scurt timp de numeroase publicaţii on-line: „Cele mai sărace ţări din lume, conduse de cei mai nebuni dictatori. Ceauşescu se află printre ei.” Clasamentul include zece nume, iar fostul preşedinte al României ocupă ultima poziţie. Din păcate, nu ştim cine este autorul acestei liste, dar situarea lui Nicolae Ceauşescu – chiar şi la finalul ei – alături de Mobutu Sese Seko (Zair), Idi Amin (Uganda) sau Kim Jong-Il (Coreea de Nord) reprezintă o faptă abjectă. Înainte de toate, era oare România socialistă o ţară pauperă, ca să poată fi cuprinsă în categoria „celor mai sărace ţări din lume”? Într-adevăr, austeritatea impusă pentru restituirea datoriei externe devenise dramatică, însă comparând nivelul economic de astăzi cu cel de la sfârşitul lui 1989 aflăm o tristă discrepanţă (desigur, nu favorabilă prezentului). Nu contestă nimeni marasmul totalitarist în care s-a afundat regimul Ceauşescu mai ales în anii ’80, dar plasându-l pe liderul român în preajma unor figuri abominabile ale istoriei ne măsluim grav trecutul. Oricum, încă din prezentarea lui Kim Yong-Il (locul I) cei care au realizat acest demers îşi probează diletantismul: „Preşedintele Coreei de Nord a preluat puterea în 1998, când tatăl său, Kim Il-Sung a murit.” Nu reţinem apoziţia defectuoasă, o greşeală insignifiantă în acest context. În primul rând, Kim Il-Sung (Kim Ir Sen) a decedat în 1994. Iar în al doilea rând, acelaşi Kim Ir Sen a fost proclamat „preşedintele etern” al Coreei de Nord. Aşadar, Kim Jong-Il este doar conducătorul statului asiatic, nu şi preşedinte. Pe de altă parte, de ce Kim Ir Sen absentează din această ierarhie? Sau numele lui Kim Ir Sen echivalează, pentru amatorii de la PRO-TV, cu un etalon al democraţiei şi prosperităţii nord-coreene?! Şi de ce lipseşte Gheorghiu-Dej, de a cărui epocă se leagă gulagurile reeducării?

Iată ce scria un individ (n-are importanţă cine) în numărul 2 al ziarului „Adevărul”, din 26 decembrie 1989, despre Nicolae Ceauşescu: „Laşul. Scîrba. Criminalul. Dar nu sînt expresii pe măsura acestui nemernic, a indignării noastre în nici o limbă a pământului. Poate doar propriul său nume care a întrecut în conotaţii sinistre tot ce a avut omenirea mai hidos până acum. Stalin? Hitler? Bieţi nevolnici. Dracul în persoană? Atât de diabolic nici chiar el nu este. Ceauşescu? Cel mai detestat, cel mai urât, cel mai îngrozitor cuvânt ivit vreodată în vocabularul popoarelor lumii.” Articolul respectiv era însoţit şi de o caricatură lugubră, înfăţişându-i pe soţii Ceauşescu care împodobeau bradul de Crăciun cu cranii în loc de globuri. Deci, Stalin şi Hitler „bieţi nevolnici” pe lângă Ceauşescu. Bine, autorul respectiv, care scrisese mai mult decât conformist în presa comunistă, elogiind politica lui Nicolae Ceauşescu, vroia o carieră şi după prăbuşirea regimului, iar pentru asta trebuia să-şi manifeste turbulent aversiunea de rigoare. Aşa că gestul său de a-l plasa pe Ceauşescu peste Stalin şi Hitler e de înţeles; omul purta o biografie uşor de incriminat şi căuta reabilitarea. Au trecut peste două decenii de atunci. Acum, pentru unii gazetari, locul lui Nicolae Ceauşescu  este lângă Kim Jong-Il sau Idi Amin. Asaltul lucidităţii încă întârzie să lumineze asemenea gândiri anchilozate într-un penibil obscurantism. Sau e vorba doar de o sordidă rea-voinţă?